Întrebarea legitimă: „Ce ne facem cu Moș Martin?” este de interes pentru toți cetățenii din România. Realizarea unui management populațional diferențiat necesită un nivel ridicat de informații și o abordare participativă. Proiectul ”Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România” vine cu soluții. În cele ce urmează, îți vom vorbi despre zonarea managementului speciei urs brun din România.

De ce ne interesează zonarea?

Scopul proiectului este unul cât se poate de simplu: conservarea populației de urs brun. Atingerea acestui scop implică și o mai bună gestionare a conflictelor dintre om și urs. Altfel spus, să ne asigurăm că populația de urs brun își păstrează un efectiv optim și noi ne întâlnim mai rar spre deloc cu urșii în localități, dar și în alte zone în care desfășurăm activități. Ca să nu ne deranjăm reciproc.

Evident, soluțiile ce vor fi aplicate trebuie să ia în calcul diferite zone de activitate antropică, dar și habitatele naturale utilizate de specie. Cum acești parametri sunt diferiți de la o zonă la alta, și acțiunile trebuie adaptate.

În urma unui studiu științific la nivel național, vom obține o zonare reglementată prin act normativ. Astfel, vor fi luate în calcul nucleele de reproducere, coridoarele ecologice, zonele de recolonizare, zonele de hrănire sau de liniște și așa mai departe. Clar, sunt cântărite atât aspecte care țin de conservarea habitatului, cât și interesul securității și sănătății publice.

Această zonare se va face o dată la 10 ani, pe baza criteriilor de ordin ecologic și socio-economic.

Categorii de zone

La nivel național, zonele vor fi reglementate prin intermediul unui act normativ, emis în urma unui studiu științific care va include:

●       documentarea bibliografică;

●       stabilirea scopului, obiectivelor, ipotezelor și variabilelor studiului;

●       determinarea populației de urs brun și a zonei de studiu țintă;

●       stabilirea și aplicarea metodelor de culegere a datelor;

●       culegerea datelor din teren.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne facem temele cum trebuie, ca să îmbunătățim în mod real situația.

Din această cauză abia de acum urmează prelucrarea și analiza datelor și redactarea raportului de cercetare. Desigur, în cadrul acestui proces vom solicita concursul gestionarilor de fonduri cinegetice, gărzilor forestiere, comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, agențiilor pentru protecția mediului, administrațiilor de arii naturale protejate, primăriilor, prefecturilor și ministerelor.

Studiul, înaintat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, va include următoarele zone:

Zone-cheie pentru conservare

Aceste zone vor fi zone în care se mențin condițiile de habitat și în care se vor implementa soluțiile pentru reducerea deranjului cauzat de oameni. Aceste zone vor fi stabilite în așa fel încât să includă și următoarele categorii:

●       zone protejate la nivel național;

●       zone de liniște din cadrul fondurilor cinegetice;

●       zone speciale de conservare;

●       zone cu habitate favorabile pentru perioada somnului de iarnă (în principal pentru femele);

●       zone de relocare.

În toate aceste zone, intervențiile în populație vor fi permise doar în condiții speciale sau de urgență, de risc. Categoric, va fi necesar și un sistem de subvenții care să asigure metode de protecție a gospodăriilor, dar și bune practici privind menținerea habitatelor.

Zone de management durabil

Aici vor fi incluse și habitatele naturale favorabile pentru perioada somnului de iarnă, pentru reproducere, hrănire și mișcare sezonieră, dar și coridoarele de interes regional și național. Tot aici vor fi impuse și măsuri care să susțină creșterea ofertei de hrană, de exemplu ciuperci și fructe de pădure, asta ca exemplarele de urs să nu mai simtă nevoia să intre în localități atrase de surse ușor accesibile de hrană.

În aceste zone vor fi permise activități precum hrănitul complementar, translocări ale exemplarelor de urs (doar în mod excepțional !), dar și reglarea densităților efectivelor de urs brun.

Zone de management al conflictelor

Acestea sunt zonele cu risc major pentru populația umană, în care istoricul conflictelor indică o problemă cu impact social major.

Categorisirea succintă a acestora este următoarea:

●       Zone rezidențiale intravilane, stațiunile turistice și cele din imediata apropiere a acestora;

●       Zone parțiale de concentrare tradițională, mai exact livezi sau culturi agricole vizitate de urși, în sezonul de hiperfagie (sfârșitul verii-toamna, când acumulează rezerve de energie sub formă de grăsime necesară supraviețuirii în perioada somnului de iarnă).

În cadrul acestor zone vor fi încurajate și stimulate comportamente sociale care să prevină conflictele om-urs și vor fi aplicate măsuri menite să descurajeze practicile care schimbă comportamentul animalelor și practici și metode care să reintroducă, cu timpul, în populația de urși din acele zone, comportamente pierdute de-a lungul ultimilor ani. Se urmărește ca aceste măsuri să ducă, într-un termen predictibil, la evitarea naturală a interacțiunii cu oamenii.

Este importantă stimularea utilizării metodelor de prevenire a producerii pagubelor. Vorbim despre echipamente de protecție animale/culturi agricole/bunuri materiale (garduri electrice, câini specializați, tomberoane anti-urs).

Au avut succes la alții, vor avea și la noi!

În aceste zone, autoritățile locale trebuie să asigure un management eficient al deșeurilor menajere, astfel încât urșii să nu mai fie atrași în intravilan.

De asemenea, în scopul asigurării siguranței comunităților locale, autoritățile competente stabilesc nivele de intervenție pentru relocarea și/sau recoltarea unor exemplare de urs.

Zone marginale

Mai exact, zonele în care prezența ursului are, mai degrabă, caracter accidental și în care reproducerea nu are loc. Deși aceste zone sunt importante pentru urșii în dispersie, exemplarele sunt la marginea sau în afara ariei de distribuție naturală.

Aici se vor aplica intervenții de relocare sau intervenții în populația de urs brun, în cazul în care viața oamenilor este în pericol. În plus, în cadrul acestor zone, hrănirea urșilor este strict interzisă!

Dacă se observă timp de cinci ani consecutiv femele cu pui în habitate naturale, la revizuirea zonării, aria respectivă va putea fi inclusă în una din cele trei zone menționate mai sus.

Ce ne dorim de la acest studiu? Să realizăm zonarea managementului speciei urs brun în România.

Ce ne dorim de la tine? Să înțelegi că acest instrument poate și va asigura menținerea pe termen lung a stării favorabile de conservare a speciei, inclusiv prin reducerea drastică a conflictelor om-urs!

Pentru mai multe informații cu privire la activitățile proiectului, măsuri de management aplicate și/sau etologia ursului brun din România, urmărește pagina de Facebook „Ursul-coexistență și gestionare durabilă” https://www.facebook.com/ursulbrunsinoi, site-ul proiectului https://ursulbrunsinoi.ro/  și pagina de Youtube https://www.youtube.com/@ursulsinoi .