Ursul brun (Ursus arctos) ajuns la maturitate, prezintă comportamente dobândite (învățate de individ, rezultate în urma unor experiențe) și comportamente înnăscute (determinate genetic, rezultat al evoluție speciei, selecției naturale). Pentru a înțelege complexitatea comportamentului său, este nevoie să știți că fiecare animal dezvoltă pe parcursul vieții ceea ce empiric putem numii o ”hartă a creierului”. Acest proces de învățare îi determină comportamentele care îl ajută pe fiecare individ în parte pentru a identifica sursa de hrană potrivită, adăpostul necesar activităților de odihnă și protecție, sezonul specific în care pot culege roadele pomilor fructiferi ș.a. Cumulul acestor elemente determină animalul să se stabilească într-un anumit areal sau să se deplaseze pentru a-și satisface nevoile. În comparație cu comportamentele înnăscute, comportamentele dobândite sunt mai flexibile, putând fi modificate pe parcursul vieții unui individ.

Ursul brun necesită suprafețe extinse care asigură hrană, adăpost și liniște, în zone îndepărtate de ”zgomotul” antropic. În momentul în care însă, apare o densitate mai mare de urși în aceeași zonărorganizarea socială determină deplasarea unor exemplare chiar și la distanțe mari de 150 km pentru a-și căuta alte zone potrivite.

Teritoriul utilizat anual de fiecare individ poate fi influențat de vârstă, sex - iar în cazul femelelor e important dacă acestea au pui, densitatea populației, productivitatea habitatului, variații sezoniere în disponibilitatea resurselor,  factori climatici, perturbarea etc.  Astfel, acești factori îi determină să se deplasez din zonele înalte și izolate, în zone mai joase, utilizate și de comunitățile umane. Acest fapt favorizează situația ca exemplarele de urs să se întâlnească tot mai des cu omul (fermieri, pădurari, culegători de fructe de pădure etc.). Prin acțiunile sale omul îi poate modifica comportamentulși  poate ajunge să nu îi mai fie frică de om, să se obișnuiască cu gălăgia și cu mirosul de om și să asocieze omul cu hrana. Astfel nu este nici o surpriză ca în aceste condiții să fie observați urși în jurul tomberoanelor pentru deșeurile menajere sau în proximitatea șoselelor de deal sau munte unde sunt frecvent hrăniți de turiști.

Circulă în presă, de mulți ani informația conform căreia urșii ajung în zonele comunităților locale din cauza faptului că au existat tăieri masive de păduri. Este foarte important de cunoscut faptul că acest comportament dobândit, de coborâre în localități, apare ca un cumul al mai multor factori. Există controverse privind impactul exploatărilor forestiere asupra populației de urs brun din țara noastră, iar la această dată nu există date științifice care să susțină o corelație între acestea și prezența în localități a exemplarelor de urs, sau care să susțină contribuția creșterii suprafețelor populate cu arbuști fructiferi (zmeur, mur, etc), ca suprafețe de hrănire pentru urs, la bunăstarea speciei.. 

Care sunt autoritățile responsabile de managementul ursului brun și cu ce se ocupă acestea?

În interesul protejării faunei și florei sălbatice dar și al conservării habitatelor naturale, activitățile de management sunt implementate cu ajutorul unor factori specializați, cu o strânsă istorie de colaborare. Aceștia sunt implicați în elaborarea și adoptarea măsurilor de management, în implementarea și controlul respectării prevederilor legale în vigoare privind protecția și gestionarea speciei. Există astfel mai multe grupuri sociale interesate, din zonele de interferență a activității umane cu cea a speciei urs brun, care au un rol important în asigurarea punerii în aplicare a măsurilor ce vizează prevenirea și reducerea conflictelor.

Autoritățile publice centrale și locale de mediu asigură îmbunătățirea capacității în vederea asigurării unui management adaptativ al speciei pe termen scurt, mediu și lung și verifică respectarea măsurilor de protecție stabilite prin legislația în vigoare, în scopul menținerii stării favorabile de conservare a speciei. Autoritățile publice locale sunt responsabile atât de îmbunătățirea capacității de prevenire a conflictelor și de reducere a pagubelor, de promovare a conservării speciei și a biodiversității cât și de asigurarea integrării aspectelor ce vizează protecția speciei în elaborarea planurilor de dezvoltare locale/regionale/naționale. Administratorii ariilor naturale protejate stabilesc măsurile de protecție a speciei și conservare a habitatelor la nivelul ariei naturale protejate iar  gestionarii de fonduri cinegetice asigură paza speciei,  monitorizarea acesteia, și prevenirea conflictelor om-urs.  Administratorii de fond forestier sunt responsabili de respectarea aspectelor legate de conservarea speciei în elaborarea planurilor de amenajare și de autorizare lucrări.

În privința despăgubirilor pentru eventuale pagube produse de specia urs în 4 ianuarie 2023, la propunerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Guvernul României a aprobat, HG privind  modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele și/sau daunele produse de speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 și 2  la Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 și unele măsuri de punere în aplicare a acesteia.

Actul normativ prevede o procedură mai operativă de constatare și de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole/silvice/animalelor domestice și autovehiculelor, precum și o modalitate mai riguroasă de stabilire a răspunderii civile. Hotărârea Guvernului prevede o modalitate de plată directă a despăgubirilor de către gestionarii faunei cinegetice, pentru pagubele produse de vânat culturilor agricole, silvice și animalelor domestice, atunci când aceștia nu-și îndeplinesc obligațiile pentru prevenirea pagubelor și de către stat, prin structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrală care răspunde de vânătoare și cele ale autorității publice centrale pentru protecția mediului (în prezent, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), în condițiile prevăzute de Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Și tu te poți implica în activitățile de prevenire a conflictelor om-urs, printr-o informare corectă și respectarea recomandărilor autorităților competente cu privire la măsurile efeciente de protecție și management.

Prin proiectul ”Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România” cod SMIS 136899 se realizează implementarea unor măsuri de conservare a speciei din cadrul acțiunilor prioritare adoptate la nivel național.

Pentru mai multe informații cu privire la activitățile proiectului, măsuri de management aplicate  și/sau etologia ursul brun din România, urmărește pagina de Facebook „Ursul-coexistență și gestionare durabilă” https://www.facebook.com/ursulbrunsinoi , site-ul proiectului https://ursulbrunsinoi.ro/  și pagina de Youtube https://www.youtube.com/@ursulbrunsinoi